Dacă stau și mă gândesc, și mă sucesc pe scaun, și iar mă gândesc, întrebarea de mai sus îmi deschide apetitul pentru discuțiile pe seama fazelor alea tragi-comice (depinde de ce parte ești) în care, aflându-te cu prietena/prietenul în vizită de sărbători la maică-ta, din vorbă în bârfă, din cafea în cafele, se ajunge la scoaterea pozelor „compromițătoare” cu tine stând întins pe o pernă, pe burtă, gol (sau goală), dar decent,-ă prin prisma vârstei fragede. Cele alb-negru sunt preferatele mele.
„Old, but high quality” (sursa: google)! Ceva deosebit, ceva care să destindă atmosfera.
Și cum poza aia n-ar fi suficientă pentru a-ți stârni anumite sentimente, se trece, printr-un efect de domino, la chestiile și detaliile dure: ce mucos erai (deși voi folosi genul masculin, e valabilă și reciproca), ce grozăvii făceai când erai luat la cumpărături, la cinema, locuri aglomerate în general, cum plângeai când nu-ți găseai păturica sau pernuța ta favorită etc. Aici ar fi cazul să intervii (opțional) pentru că, în unele cazuri, vor urma câteva cuvinte-cheie pe care nu ești încă pregătit să le dezbați, gen camera copiilor, tapet, bumbac, culori,
lenjerii de pat copii, Disney, Zack Snyder, scutece și altele..
 |
| Comfy |
Poți băga un banc, două, trei cu Batman sau cu Darth Vader făcând reclamă la diferite produse farmaceutice. Orice e bun. Totul e să știi să ții audiența pe urmele tale până se „rătăcesc” și au uitat de unde au plecat, dar tu să fii pregătit în permanență să le întinzi un capăt de ceva de care să se țină de cel din față.
„- Ăăăă.. Unde am rămas?!?”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu