Solutii

Toti trecem prin perioade hai sa le zicem mai putin placute, cumva la marginea depresiei. Cauzele?! Ohooooo! Am o lista lunga, mult prea lunga. Important e sa nu ramai prins in mrejele propriilor "demoni" (ganduri negre pentru cei cu afinitati pentru similitudini), ci sa cauti prietenia celor din jur -ca tot povestesc sub imperiul titlului- sau sa faci ceva ce-ti place, sa asculti muzica, sa dansezi de unul/una singur,-a (chestii de "spargeti geamul in caz de urgenta!"), etc., etc.

Cat am locuit in Focsani (Vrancea) aveam obiceiul sa ma rup de toate/toti si sa plec... Pur si simplu! Imi luam rucsacul in spinare, ceva gustari, apa, umbrela (obligatoriu), lucruri menite a fi utile in calatorii, mergeam in autogara, imi alegeam o destinatie (din jurul orasului) necunoscuta si... La pas. Imi aduc aminte de o aventura de genul. Am umblat mai bine de o jumatate de zi prin niste paduri si sate, cautand o manastire uitata de vreme. Asta cred ca a fost cea mai memorabila experienta. Nu va mai spun ca am fost pe punctul de a ma rataci prin amabilitatea unor localnici care (acum o sa intelegeti de ce manastirea era uitata de vreme) auzisera de acel lacas de cult, dar nu staiu exact pe unde se afla si cum se ajunge acolo. L-am gasit intr-un final si pot sa spun ca nu regret efortul de atunci. Linistea de acolo... Sunt lucruri, trairi pe care ti-e greu sa le descrii in cuvinte si care isi pastreaza farmecul o viata intreaga. E unic!
Cu riscul de a nu fi in acordul unora care citesc aceste randuri, la multe sondaje/chestionare pe teme turistice, atunci cand eram intrebat ce aleg intre excursie planificata si neplanificata (la traseu ma refer) de cele mai multe ori am ales neplanificata. Acum sa nu credeti ca-mi asum riscuri fara a avea o doza de precautie si putine cunostinte de orientare in teren. Stiu sa fac diferenta intre o drumetie si un sport extrem.

M-am trezit greu a doua zi (luni) , picioarele imi erau frante de oboseala, dar a meritat. Cine se mai poate lauda cu o diploma pentru efortul depus de picioare? E pe bune! Nu stiu daca o mai am pe la tara, insa daca o gasesc, ii fac o poza si o afisez aici. Cea mai tare diploma din cariera mea de biped profesionist.

Uploading a Dream

Merg pe un coridor lung, insotit doar de zgomotul pasilor mei si mireasma unei lumi cunoscute. Doua usi mari se deschid, dezvaluind o incapere imensa. Linistea care m-a inconjurat pana acum s-a transformat intr-un amestec de cuvinte pe care nu le inteleg... Totul e strain, misterios, lumina e palida, imbujorata timid de adierile de vant care incercau sa patrunda in acel spatiu printre draperiile martore ale curiozitatii mele, aducand cu ele si un licar de ziua. Imi indrept pasii, grabit, catre acel loc, si...

M-am trezit. Sunt pe sezlong, pe o plaja aproape pustie, iar racoarea unei seri de vara tarzii m-a facut sa revin la realitate.
Ciudat vis!
Mai ciudat e ca am adormit cu laptopul in brate, citind jurnale de calatorie in Tibet. Bateria EeePC-ului 1101HA SeaShell imi sopteste ca ar fi timpul sa ma retrag catre hotel. Daca ar fi sa ma iau dupa specificatiile sale tehnice, lucru care m-a facut sa optez pentru cumpararea lui, am dormit mai bine de cinci ore. Oftez. Inainte de a inchide sesiunea si de a-mi face bagajele, am aruncat o privire peste cantitatea de trafic... E clar ca o sa trebuiasca sa-mi modific abonamentul de date. Somnul a fost odihnitor, dar costisitor.
Inghesuit intre idei si timp, am reusit sa mai scot un articol pentru SuperBlog 2009.