Cand rugaciunile tale ajung in folderul SPAM

Am vrut sa scriu despre dezamagirile din viata, despre greutatile pe care troneaza un atotputernic NU POT, despre momentele in care ti se pare ca esti singur impotriva tuturor, dar ce rost ar avea sa tot repet aceleasi chestii spuse de altii... Faptul ca le aranjez intr-o alta ordine de idei, ca le dau noi intelesuri folosindu-ma de alte "scule lingvistice" nu va folosi cu nimic, nimanui. Le citesc/citesti peste tot, dar cel mai rau ma dor cand le vad pe chipurile copiilor. Prin anii '90 am trecut printr-o perioada mai grea in plan personal. Eram copil pe vremea aia. O mica paranteza: nu sunt adeptul confesiunilor online, deci ma voi limita doar la ceea ce e relevant in cadrul acestei dari de seama. Sunt copii care se maturizeaza repede, poate prea repede si copii care nu se maturizeaza niciodata pentru ca...
Aici as putea sa iau pozitia ganditorului de la Hamangia si sa ma intind pe hectare de pagini online, insa m-as baga intr-un domeniu unde nu am studii (mi-am adus aminte de o discutie ciudata de pe twitter), de parca asta m-a impiedicat vreodata sa imi dau pur si simplu cu parerea pe o tema mai putin tocita pe bancile scolilor...

Lumea se va stinge atunci cand copii vor inceta sa mai zambeasca

Mi-am adus aminte de o chestie citita intr-una din cartile religioase (memoria nu ma ajuta pentru un titlu) care suna cam asa: lumea in care traim se sprijina in rugaciunile pustnicilor, si ei sunt din ce in ce mai putini. Completarea mea tine de ceea ce am scos in evidenta putin mai sus, desi lista ar fi mai lunga, completata de alte si alte liniute. Eu am adus in prim-plan doar doua dintre ele. Sunt sigur ca voi puteti adauga altele (liber la comentarii).
Vorbeam despre copilaria mea. Raportat la ceea ce se petrece acum in unele familii, pot sa spun ca a fost una relativ linistita si fericita, prin prisma contactului cu... exteriorul, in sensul de acces la cornul abundentei multimedia. Sunt recunoscator "saraciei" de atunci; regretele mele tin de alte planuri -nu le poti avea pe toate- si intra in folderul (prea)Personal (pastrez atmosfera creata de titlu) care are o optiune de interzicere file sharing. Observ partea goala a paharului si trag niste concluzii fara sa generalizez: lumea acorda tot mai putina importanta celor sapte ani de acasa si "meseriei" de parinte. Un sacrificiu care nu prea aduce bani, nu?!
Un sacrificiu care pentru mine are chipul parintilor. Uite inca un lucru pentru care sunt recunoscator. Faptul ca mi-au fost aproape m-a tinut departe de anumite lucruri, mi-a oferit un scut protector suficient de puternic pentru a-mi vedea de ceea ce caracterizeaza o copilarie normala, fara cablu TV, internet, Bakugan, E-uri importate, jocuri in retea... Am avut parte doar de lucruri plictisitoare, not cool: baba oarba, de-a v-ati ascunselea... Am zambit intr-o lume alb-negru, in care televizorul sau calculatorul nu erau un parinte surogat. Acum e cu totul altfel. Chestiile astea de plastic rapesc ceea ce au ei mai pretios: copilaria cu surasul ei sincer.

Cand rugaciunile tale ajung in folderul SPAM

Atat timp cat vom continua sa fim absorbiti mai mult de grija zilei de maine, vom uita sa traim in prezent, vom uita sa acordam atentie celor cateva lucruri cu adevarat importante, de langa noi.


Mea Culpa...