duminică, 22 februarie 2015

TV Spots

Dependența de trailere, spoturi TV, ca și dependența de cafeină, își găsește mereu noi și ingenioase metode de a te ține sub papuc. Simbioza dintre un ceai revigorant, băut într-o după-amiază relativ însorită de duminică, și o muzică pe care mulți o pot considera prea tare (vecinii etc.), dar prea bună de ieșit dintr-o stare de somnolență cronică (adjectivele și gusturile nu se discută), este doar un exemplu.




Cheia: The Host (2013) TV Spot (unul din ele).

sâmbătă, 21 februarie 2015

Inner Diva

„ - [insert name], drink a coffee!”  „ - Why?”

pinterest.com

„- Because you turn into a right diva when you wake up early in the morning.”

luni, 16 februarie 2015

#comfortzone (2): stilul minimalist

„Tendinta actuala a societatii este, cu siguranta, simplificarea tuturor activitatilor ce ocupau in trecut mult timp, lucru care se reflecta si asupra spatiului in care locuim. Intrebarea care se pune insa, este: Ce facem cu toate lucrurile pe care le avem?"
(blog MobiliCASA.ro)

Biblioteca de acasă, de la părinți, printre cărțile găzduite de rafturi, păstra și un locșor pentru reviste. Fiind, predominant, o „anexă” a pasiunilor pe care le avea maică-mea (croitorie, flori, rețete, modă), o perioadă nu am făcut decât să le mai mut atunci când se făcea curățenie generală, nefiind prea interesat de conținutul lor. Le mai frunzăream, curiozitatea fiindu-mi stârnită mai mult de pozele de pe coperți.

Situația s-a schimbat în momentul în care colecția a început să fie îmbogățită cu exemplare din categoria Idei de amenajare a casei. Nu numai că le citeam, de cele mai multe ori cumpărarea lor căzând în sarcina mea, ci și puneam în practică anumite chestii găsite prin ele. Chestiile utile, ușor accesibile mie. Dacă nu chiar un hobby, acest obicei devenise o plăcere cu care mă delectam ori de câte ori aveam ocazia și ceva bani în plus. Cu timpul am renunțat la edițiile tipărite, locul fiindu-le luat de ceea ce oferă online-ul. Vremuri noi, obiceiuri noi..

Dacă memoria nu mă înșeală, prima mențiune a stilului minimalist (aici mă refer strict la arhitectură și design interior) a fost descoperită de mine într-una din revistele despre care vă povesteam mai sus. O ediție mai specială. Deși nu mai țin minte cum se numea, era ușor de identificat prin format, în primul rând, și mai apoi prin calitatea hârtiei, lucruri care mă fac să cred că era un exemplar mai vechi, anterior edițiilor cu pagini lucioase. Tot color, dar nu în stilul pe care ne-am obișnuit să-l vedem la chioșcurile de ziare. Dacă aflu cum se numește, voi aduce o completare acestui articol, în ideea de a vă face o idee cat mai apropiată de ceea ce vreau să transmit. În paginile ei erau prezentate câteva modele de case din diferite colțuri ale lumii, iar acest stil (dezbătut prin imagini și text) mi-a atras atenția prin simplitatea lui. Până la urmă asta e și ideea: „Less is more” (Ludwig Mies van der Rohe). În sfârșit o geometrie pe gustul meu, mi-am zis!

mobilicasa.ro

 În cazul nostru, al românilor, fiind vorba de un stil nu numai arhitectural, ci și, prin extensie, un mod de viață, adoptarea lui la o scară mai largă nu a cunoscut o evoluție care să merite a fi dezbătută. Principiile care stau la baza lui fac notă contrastantă cu consumismul care ne bântuie portofelele. Rămâne un subiect pe seama căruia, la nivel cel mult teoretic, ne putem da cu părerea, scoțându-i în evidență avantajele și dezavantajele, pus într-un context care să servească unui anumit interes. Profesional sau personal.

duminică, 15 februarie 2015

Gorillaz



Au apărut, în urmă cu puțină vreme, câteva povești legate de revenirea lor. Lucrul ăsta m-a determinat să le ascult din nou piesele. Nu sunt fan declarat, doar că i-am considerat și încă îi mai consider o apariție.. deosebită. Le-a dus careva dorul?

Update iunie 2016: „Gorillaz’s “really fuckin’ special” new album due out in 2017” (sursa: consequenceofsound.net)

#comfortzone (1): Ți-ai cumpărat saltea nouă. Cum să o dai în.. sharing?!


Saltele-Online.ro

Ori de câte ori se ivește șansa de a discuta despre diverse din domeniul saltele și accesorii (mai mult de 3 minute = suficient timp pentru a se pune în mișcare toate rotițele memoriei), mi se înfățișează două situații. Una e din trecutul amuzant, din copilărie, și include o bunică mai corpolentă, un pat înalt, din lemn, iar în cealaltă, mai recentă, apar eu, singur, „conducând” o 180x200 (SuperOrtopedică) printr-un cunoscut magazin de materiale de construcții, amenajări interioare, gresie și faianță, mobilier, grădină, sanitare, instalații termice și electrice. Nu le voi detalia acum, spațiul din acest articol fiind dedicat aproape în întregime provocării lansate în titlu.

Cum specificațiile unor saltele au început să fie din ce în ce mai complexe, aspect care face ca prețurile să iasă dintr-o zonă accesibilă și celor cu venituri mai mici, o astfel de achiziție, fie ea și în 6 rate egale fără dobândă, merită împărtășită. Cum? Simplu:
  • în primul și în primul rând vei căuta informații, vei da sfară în țară. Există destule „medii” care stochează o sumedenie de date din acest domeniu și abia așteaptă să fie „accesate”. Familia e unul din ele, însă online-ul vă va întări convingerea că vă aflați în fața unei decizii.. istorice. Wikipedia, de exemplu, zice-așa: „Perioada neolitică: Sunt inventate salteaua și patul. Primele saltele au fost probabil o grămadă de frunze, iarbă, sau paie acoperite cu o piele de animal.” și, ceva extraordinar, „Anii 1970: NASA inventează materialul care va fi cunoscut ulterior "memory foam" (material vâsco-elastic)”. 
  • cu temele făcute, cu smartphone-ul aproape și cu un buget pe măsura dorințelor, pornești la drum hotărât să alegi cea mai bună ofertă de pe piață și să-i pui în dificultate pe lucrătorii de la raionul cu pricina (moment potrivit câtorva check-ins și statusuri pe #twitter).
  • nu ți-ai cumpărat o Royal Memory Seven cu placă MemoryFoam de 7 cm grosime, densitate de 65, cu fibră de bambus și capsule de Aloe Vera, însă căratul saltelei (momentul ei de glorie) până în dormitor ți-a dat o satisfacție aparte. Te-ai simțit din nou proaspăt căsătorit. Nevastă, canapea, dulapuri etc.  
  • nu mai știu deja la al câtelea share am ajuns, dar cel de mai sus e cu dedicație pentru vecini: dimensiuni mari + hol îngust + multe scări de urcat = ăla negru de respira greu!
  • ca și volum de muncă ai depășit ce era mai greu. Acum urmează partea plăcută, parte în care trebuie să dai detalii despre preț, garanție, dacă ai „testat-o”. Bonus, poți scrie o recenzie pe pagina magazinului de unde ai achiziționat-o.
  • nivel avansat: selfie. Aici, din nefericire, nu vă pot da sfaturi. 
Like dacă ți-a plăcut articolul, share dacă vrei să câștigi la loto.

marți, 3 februarie 2015

Dacă afacerea ta ar depinde de o cratimă..

Imaginea e extrasă de pe domeniulregilor.ro:

Eu v-oi, tu v-ei.. oi, oi, oi!

Complexul Domeniul Regilor e o pensiune „situata intre localitatile Salicea si Ciurila la aproximativ 15 km de Cluj-Napoca, intr-un cadru natural deosebit de frumos, discret, lipsit de aglomeratie.”. Nimic mai simplu și obligatoriu de precizat pentru a încadra cât mai bine subiectul în miezul articolului.

E normal ca o astfel de afacere să își etaleze „nurii”  în văzul tuturor celor care caută informații (online) despre serviciile oferite. Modul în care unii reușesc, gramatical vorbind, să pună în practică acest lucru e cel puțin discutabil. Exemplul din imaginea de mai sus a fost doar pentru încălzire, o studiere mai atentă a restului paginilor confirmându-mi faptul că nu a fost doar o ușoară scăpare.

Cu siguranță proprietarul/proprietarii pun mult suflet în ceea ce se întâmplă pe-acolo. Ar fi fost mirobolant dacă ar fi pus și nițel mai multă magie gramaticală. E un lucru deosebit să fii Fair Play cu limba română. Mai ales atunci când îți desfășori activitatea în turismul autohton.

luni, 2 februarie 2015

Ce te-ar determina să mergi mai des la un medic stomatolog?


facebook.com/CrisSmile.ro

Cu toții suntem de acord asupra faptului că măcar o dată în viață vom trece pragul unui cabinet stomatologic; dus în cămașă de forță sau nesilit de nimeni decât de un dinte sau o măsea cu problemă, indiferent de ceea ce ne determină să o facem, nu prea există scăpare.

E greu să ștergi cu buretele niște cifre care atârnă destul de greu prin studiile care se fac pe tema stării de sănătate a românilor, în general, a ceea ce se întâmplă când vine vorba de cavum oris (cavitatea bucală), în mod special. Adoptăm o poziție, de cele mai multe ori, defensivă, ne eschivăm invocând o sumedenie de motive și îngroșăm rândurile celor mai bine de 90% de candidați la statutul de știrb. O situație care ne plasează pe ultimul loc în clasamentul țărilor europene în care populația merge la stomatolog (conform unei știri de prin primăvara lui 2014). Cuvinte ca implant dentar, detartraj, aparat dentar etc., își mai fac apariția din când în când în vocabularul nostru, dar numai pentru scurt timp.

Așadar, ce ne-ar putea determina să trecem mai des pragul unui cabinet stomatologic? Ținând cont de faptul că discutăm de o problemă care afectează un procentaj foarte mare din totalul populației, în ce măsură ar putea statul român să intervină pentru a remedia o situație destul de nasoală? Cum vi se par serviciile existente pe piața de la noi? Aștept ideile voastre, în comentarii.