My Way

"I've lived a life that's full.
I've traveled each and ev'ry highway;
But more, much more than this,
I did it my way.

Regrets, I've had a few;
But then again, too few to mention.
I did what I had to do
And saw it through without exemption."

Am lasat imaginea holografica a lui Frank Sinatra (My Way), copie fidela a prestatiei avute la Londra in 1971, sa inunde, prin vocea sa inconfundabila, spatiul camerei de zi. Desi tehnologia a avansat grozav in ultimii ani, am ramas fidel clasicului, cel putin in domeniul artelor. Unele lucruri nu se devalorizeaza niciodata, ba mai mult, odata cu trecerea timpului capata o si mai mare valoare..

Asa mi-am petrecut o mare parte a unei dupa-amiezi calde de toamna, privind in urma  si tragand linii virtuale la cei 80 de ani de viata. Cat timp sotia a fost plecata in vizita la o vecina, am facut chiar si putina "curatenie" prin fisierele in care imi tineam tot felul de amintiri aranjate pe ani. In urma cu cateva zile facusem un upgrade sistemului prin achizitionarea unui SSD mai performant, mai incapator si nu avusesem chef sa rezolv niste poze, clipuri ratacite si mai apoi regasite pe un hard disk extern destul de vechi. Cheful e o cantitate relativa atunci cand vine vorba de tehnologie. Cel putin in cazul meu. Nu de putine ori, in ultimii 10 ani, am lasat aceasta sarcina in seama copiilor, atunci cand vin in vizita. Ii rasplatesc, oferindu-le povesti de viata, sfaturi si tot ceea ce imi sta in putinta. Ei sunt in permanenta la curent cu ultimele noutati in domeniu.

Mi-am incheiat prin comanda vocala sesiunea de lucru in momentul in care si sotia si-a terminat vizita. Invitatia de a profita de vremea frumoasa de afara, printr-o plimbare usoara prin parc, nu a avut decat un singur raspuns. Aerul proaspat, soarele prietenos aveau sa-mi faca bine, sa ma scoata din starea de reverie in care cazusem. 
Informatiile meteo afisate pe ecranul ceasului de perete, informatii updatate in permanenta gratie conexiunii wireless, anuntau temperaturi numai bune pentru planul nostru de moment. In plus, era o ocazie potrivita testarii unui gadget achizitionat recent, bastonul Follow ME (Multimedia Evolution). Gandit ca un punct de sprijin destinat persoanelor varstnice, accesoriul in discutie facea mult mai mult decat ii spune numele, putand fi setat atat ca GPS pentru cei cu probleme de memorie, cat si ca reminder pentru luarea medicamentelor, monitorizand in acelasi timp starea de sanatate a proprietarului. De fapt lista e mai lunga, specificatiile variind in functie de modelul ales.

Articol scris pentru SuperBlog2012.

Picioarele lungi ale imaginatiei

Chiar daca nu am castigat la loto sau la orice alt concurs cu premii suficient de consistente pentru a-mi permite o calatorie in jurul lumii, voucherul de calatorie catre Barcelona, Spania a avut cam acelasi efect. Castigarea lui a fost mai mult o chestie de noroc decat de sudoare varsata pe altarul creativitatii (articole, poze), simpla inscriere la newsletter-ul unei firme de turism fiind singura conditie impusa participantilor. Restul a fost regulament stufos, acceptarea unor termeni si conditii, si un premiu extrem de tentant, mai ales ca eram in perioada concediilor de vara si nu aveam planificat nimic special. Mail-ul in care eram anuntat de aceasta isprava a venit ca.. Va dati seama si voi cum e. Ceva de senzatie.

Am avut la dispozitie un anumit buget, alegerea hotelului ramanand la latitudinea mea si a sotiei (voucherul era gandit sa acopere cheltuielile cu cazarea, micul dejun si ceva extra pentru doua persoane, intr-unul din hotelurile apartinand NH Hoteles). Pe langa el, pe langa voucher, am mai primit ceva bani de buzunar, in urma unei suplimentari a fondului de castiguri. Mai mult decat convenabil!

Daca la inceput am crezut ca va fi floare la ureche sa gasesc cea mai buna locatie, dupa cateva ore bune in care mi-am purtat click-urile pe pagina celui de-al treilea lant hotelier din Europa pe segmentul business - 400 de hoteluri insumand 59.847 de camere situate in 25 de tari din Europa (inclusiv Romania), America si Africa, plus 24 de noi proiecte ce vor asigura un numar de 3000 de camere - mi-am pierdut cumpatul. O multime de chestii faine, fiecare avand ceva diferit. Ca sa fac pace cu mine, am apelat la parerea celor care le incercasera deja serviciile (TripAdvisor). Doar asa am reusit sa ma opresc la NH Barcelona Centro (705 review-uri din care 289 excelente).

Va intrebati cum a fost.. Raspunsul suna cam asa: pe masura celui de-al doilea mare oras al Spaniei, pe masura standardelor inalte de calitate ale serviciilor si facilitatilor cu care se mandresc cei de la NH Hoteles si a unei viziuni transpusa intr-un mesaj pe cat de simplu pe-atat de inovator: "Wake Up To A Better World".

Din momentul in care le-am trecut pragul si pana la check-out, ne-am bucurat din plin de ospitalitatea si amabilitatea gazdelor, dispuse oricand sa rezolve solicitarile venite din partea noastra, solicitari legate de transport, de gasirea unor locuri pe care le aveam planificate de acasa pentru a le vizita. Acea atitudine "sigur ca pot" insotita de un ton pozitiv facusera minuni mai ales in ziua ajungerii noastre, momentul critic al primei impresii. Exact ceea ce aveam nevoie dupa un drum lung si obositor. Zambetul personalului, atmosfera primitoare, de buna dispozitie, toate intregind o neaosa carte de vizita a unei companii responsabile din domeniul turistic.

Camera aleasa, Junior Suite, spatioasa, mobilata cu gust, culorile placute au fost aspecte care ne-au inlesnit acomodarea, facand-o mai rapida. Desi nu venisem cu multe bagaje, eu, am preferat totusi sa ne bucuram de confortul, de avantajele unui spatiu suficient de mare. King-size bed, baby! Totul era asa cum trebuie sa fie.

Dupa ce am desfacut gentile, butonat, deschis toate usile, testat pe laptop conexiunea wireless, etc., etc., m-am intins pe canapea, curios de ceea ce scria in pliantele si ceea ce mai gasisem prin camera, chestii legate de folosirea elementelor existente in camere. Am regasit mare parte din ceea ce citisem pe site-ul oficial al NH Hoteles, informatii despre eforturile continue pentru economisirea resurselor planetei, concretizate in folosirea eficienta a apei si energiei, reducerea emisiilor de dioxid de carbon, utilizarea de materiale biodegradabile (explicate mai pe larg pe medioambiente.nh-hoteles.es/en/start). O lectura scurta si educativa, necesara pentru a intelege mai bine farmecul locului in care ma aflam.

Zilele ce au urmat au fost, dupa cum spuneam si la inceputul articolului, pe masura orasului, a faimei pe care o are in lume, faima adusa de numeroasele atractii turistice, posibilitatile de divertisment, mancarurile specifice si multele sale bulevarde pline de locuri in care sa-ti deschizi.. dictionarul de conversatie roman-spaniol. 

Articol scris pentru SuperBlog2012.

Proiectul Rogvaiv

Desfăşurat într-un cadru larg, evenimentul la care accesul s-a făcut doar în baza unui like pentru pagina Facebook.com/Borealy, a avut ca scop transmiterea unui mesaj către generaţiile viitoare. "Dăruim emoţii prin cadouri deosebite" a fost mottoul sub care organizatorul şi-a invitat fanii să voteze, în cadrul unei aplicaţii, cele 7 obiecte care, astăzi, au fost incluse într-o capsulă a timpului. Au fost supuse atenţiei celor interesaţi să ia parte la acest demers, şapte categorii, fiecare având un corespondent într-o anumita culoare a spectrului vizibil (culorile curcubeului, mai exact). Am stat de vorbă cu cel care s-a aflat în spatele acestei acţiuni şi am aflat astfel ce simbolizează ele şi cum s-a ajuns la încadrarea lor.

Roşu

Pandantivul a fost o alegere previzibilă. O culoare dinamică, plină de pasiune. Faptul că a fost lucrat manual îi conferă un plus de valoare, fiind în acelaşi timp un omagiu adus clasicului. Cei ce îl oferă cadou ştiu că sentimentele cele mai nobile sunt dintr-o bucată.

Oranj

Pentru această categorie, am vrut să scoatem în evidenţa nonconformismul (latura lui bună, desigur), creativitatea.. Ne plac oamenii optimişti, plini de energie şi entuziasm molipsitor, nu? Lor le-am oferit, le oferim şi vom continua să o facem, calitatea unor servicii, nu extraordinare, pentru că e greu să fii perfect, ci în mai bine. Suntem oameni care lucrăm pentru oameni, şi asta presupune o continuă muncă de perfecţionare.
Într-un final s-a dat creativităţii ce-i al creativitaţii - cartea  "Alexander McQueen Genius of a Generation"  de Kristin Knox. Sperăm ca pasiunea pentru lectură să rămână la fel de vie, indiferent de forma pe care o va lua.

Galben

Galbenul înseamnă căldură, fiind de cele mai multe ori o culoare asociată cu razele soarelui, sau cu metalul nemuririi, sau.. şi lista e mai lungă. Am propus la momentul respectiv o serie de obiecte extrem de valoroase. Printre ele a fost şi un Memory Stick Yellow Special Heart use Swarovski Crystal cu o capacitate de 4GB. S-a bucurat de un succes extraordinar, având în vedere utilitatea sa, posibilitatea de a stoca poze, melodii. Nu ne-a fost deloc uşor să le sortăm. Conţinutul lui rămâne secret.

Verde

Aici ne-am pus toată nădejdea în cei care iubesc şi respectă natura pentru a transmite un mesaj de continuare a eforturilor de ocrotire a mediului înconjurător. Cu siguranţă e o culoare pe seama căreia se pot face multe asocieri, mai ales în lumea cadourilor, însă, trebuie să recunosc, mă bucură foarte mult direcţia în care au evoluat lucrurile. Am avut parte de un feedback foarte pozitiv atât în comenariile primite pe reţelele de socializare, cât şi prin mijlocirea celorlalte canale de comunicare puse la dispoziţie pe site.
Statueta "Zeita Justitiei"  la care am adăugat, adunate între coperţile unei cărţulii, o parte din cele mai interesante mesaje primite pe marginea subiectului egal o combinaţie extrem de reuşită şi apreciată.

Pentru Albastru - culoarea speranţei, voturile au decis pentru Inel Blue Eternity, pentru Indigo s-a mers pe ideea de spiritualitate, transcendere.. şi ce putea încorpora mai bine aceste lucruri decât "Ruga"?!

Violetul este o culoare rece, o culoare a ascultării, cumpătării, dar şi a misterului, transformării. Vă asigur că a fost o ultimă alegere foarte interesantă..

Ne-am conformat, desigur, iar ca efectul să fie deplin, am creat o cutie de cadouri suficient de mare astfel încât să cuprindă semnăturile tuturor fanilor prezenţi la event.

Acest articol este un exerciţiu de imaginaţie, parte a programului "taberei de instrucţie" SuperBlog2012.

Cremă cu premeditare

Orice asemănare cu personaje şi evenimente reale nu este o pură întâmplare. (sic!)

Versiunea lui

Umbre şi lumini. Două perechi de papuci de casă şi o uşă întredeschisă. Până la a doua gură de cafea tare totul e în ceaţă, un scenariu care se repetă aproape în fiecare dimineaţă. Cum produsele destinate igienei personale îşi cam menţin neschimbat locul în baie, iar esspresorul şi celelalte ingredinte necesare sunt elemente aproape fixe în inventarul bucătăriei, totul se desfaşoară după un ritual bine stabilit. Nimic ieşit din comun pâna aici. Şi totuşi aparenţele pot fi înşelătoare..

O mică schimbare în program urmată de o situaţie din care, oricum, am ieşit cu faţa mai curată, la propriu, şi amuzament cât încape. Nevoit fiind să ma bărbieresc la o cu totul altă oră decât cea obişnuită, am realizat că nu mai am nici un gram de cremă hidratantă pentru faţă, atât de necesară pentru prevenirea apariţiei iritaţiilor. Întrebându-mi soţia dacă ştie ceva de ea, nu mică mi-a fost mirarea să aflu că o terminasem în urmă cu câteva zile. În locul ei stătea un demachiant în toată splendoarea ambalajului său şi a etichetei pe care scria (o adevărată capcană pentru bărbaţi) parte în germană, parte în engleză, Visage şi ceva greu de reţinut. Un complot internaţional, asta a fost! V-aţi dat deja seama cu ce scop am folosit-o. Foarte bună, dacă e să mă întrebaţi de efectele ei asupra pielii mele. În fine! Am mascat şi şters toate urmele care ar fi dus la mine, sau cel puţin aşa am crezut..

Versiunea ei

Am observat că mi-a dispărut o vreme una din cremele demachiante. La cât de multe cosmetice am prin casă, mi-am zis că e posibil s-o fi lăsat prin ceva borsetă (varianta 1), poşetă (varianta 2), pe alt raft (varianta 3) sau a expirat şi am aruncat-o atunci când am făcut curăţenie în mica mea colecţie (varianta 4). Nu am mai băgat în seamă subiectul ăsta până când a reapărut în locul în care crezusem iniţial că o lăsasem. Ceva dubios s-a întâmplat cu siguranţă pentru că recipientul conţinea o cantitate considerabil mai mică de cremă. Faza s-a repetat de câteva ori. Cineva mi-a tot folosit-o! Să fie..? Nuuu. Oare? Nici asta! Dar dacă..?! Exclus, exclus, exclus. Şi totuşi..
Ca un mic Ernest mi-am cumpărat şi instalat între episoadele respective de dispariţie - apariţie (mă simt atât de vinovată) o cameră IP cu tehnologie Plug and View sub pretextul reparării ei, ceva legat de soft.

Chiar şi acum râdem şi ne amuzăm copios pe seama acestui subiect şi, nu spre surprinderea noastră, mai sunt destui care au trecut printr-o situaţie aproape asemănătoare.

Articol scris pentru SuperBlog 2012.

Mai trag o linie

Despre activităţi sportive voi scrie, raportat la ceea ce am observat în mediul în care m-am învârtit de-a lungul şi de-a latul unei veri. Bonus, voi oferi câteva sfaturi celor care îşi fac timp pentru mine. Nu că n-ar fi online-ul plin de astfel de subiecte! Eh! Un articol în plus nu strică nimănui. Cu cât repetăm mai mult anumite chestii pozitive, cu atât mai puternice devin.

Poate e doar o părere de-a mea, rezultatul unui an în care am pus mai mult accent pe pregătirea mea fizică, însă nu am putut trece cu vederea un lucru extrem de important, legat de comunitatea în care trăiesc. Acel lucru îl reprezintă creşterea interesului manifestat pentru alergatul în aer liber, chiar dacă asta înseamnă câteva ture în jurul a opt blocuri. Voi rămâne totuşi în spectrul gândurilor bune, fără să mă leg de problemele pe care floreştenii de Cluj le doresc rezolvate cât mai curând posibil (am pe aici un articol tragicomic pe această temă). Cu unii dintre ei, alergători de ocazie, mă întâlneam dimineaţa în drum spre serviciu. Cea mai bună perioadă a zilelor de vară, cu siguranţă. Răcoarea dimineţii, liniştea de dinaintea aglomeraţiei clasei muncitoreşti.. E ceva plăcut, americănesc în toată povestea asta, nu? Sper să-i întâlnesc şi la anul. Simpla lor vedere îmi provoacă o stare de bine.  După cum scriam mai sus, nu m-am rezumat doar la simpla lor observare. Chiar dacă prefer să dorm o oră în plus, făcând astfel o mică mare defavoare acestui club încă  exclusivist, seara şi în weekend recuperez. Sportul este o parte extrem de importantă a vieţii mele, cel mai la îndemână tratament pentru o mare parte din "beneficiile" vieţii moderne.

Am ajuns şi la partea bonus, cea cu sfaturi pentru cei care vor să obţină performanţe. Parte din ele sunt preluate, parte testate de mine. Oricum ar fi şi de oriunde ar veni, ele sunt mai mult decât binevenite.

• înainte de a te pune pe treabă, verifică-ţi starea de sănătate (în cazul în care a trecut ceva vreme de când ai stat la o coadă în faţa uşii unui cabinet medical). Deşi sportul înseamnă de cele mai multe ori sănătate, anumite afecţiuni pot fi amplificate prin suprasolicitarea organismului.
• adoptă un regim alimentar corespunzător. O simplă căutare pe google face lumină asupra acestui aspect, sau poţi apela la sfaturile unui specialist (mulţi au cont pe reţelele de socializare).
• veţi fi tentaţi la un momentdat de energizante (isostar, de exemplu). Sunt bune pentru refacerea rezervelor de energie, însă cu limită. Nu prea poţi păcăli ficatul.
• un echipament mai scump, dar bun, cântăreşte foarte mult în timpii finali. Nu degeaba firmele mari din domeniu cheltuiesc milioane de dolari pentru cercetare. Am preferinţele mele, dar nu vi le spun. 
• rigurozitate matematică. E esenţial să vă impuneţi un anumit program pentru antrenamente, program pe care să-l respectaţi cu sfinţenie. Există, pentru cei care au un smartphone, suficiente aplicaţii gratuite sau contra cost pentru monitorizarea exerciţiilor, deşi pe mine m-ar tenta mai mult un ceas pentru antrenament de la cei de la Polar.  

Daca tot visezi, viseaza in stil regesc

"Pasiunea este o obsesie pozitivă." Paul Carvel

Ziua întâi

Cât timp a durat zborul mi-am pus la punct ultimele detalii legate de modul în care, mă gândeam eu, ar fi trebuit să decurgă interviul. Urma să fie o probă de foc pentru mine având în vedere pretenţiile şi istoricul angajatorului. Numai gândind la numele său, Casa Regală, mi se punea un nod în gât, accentuat şi de peisajul de afară..

Nu eram la prima călătorie cu avionul spre această destinaţie, însă de fiecare dată retrăiam emoţiile şi stările primului avânt spre cer.

Telefonul prin care eram anunţat de această oportunitate m-a determinat să-mi întrerup brusc mini-concediul din ţară. Un prieten drag se făcea "vinovat" de acest lucru, acelaşi prieten care mă ajutase în urmă cu ceva ani să-mi găsesc un loc de muncă în Londra, ca taximetrist. Nu a fost uşor, trebuie să recunosc. Fără el nu aş fi reuşit şi nici fără sprijinul material consistent primit de acasă. Un job de şofer pentru Casa Regală din Marea Britanie nu era ceva cu care să te întâlneşti prea des. Mă bazam pe experienţa acumulată, pe pasiunea prinţului Charles pentru Transilvania, dar şi pe o mulţime de alte aspecte care dau bine mai degrabă într-un CV european, decât într-un articol scris pentru SuperBlog2012.

Peste câteva zile

În camera apartamentului de la periferia Londrei încerc să-mi pun ordine în gânduri. Faptul că ajunsesem la un moment dat, adâncit în idei, să-mi pun, fără să-mi dau seama, şase linguriţe de zahăr într-o căniţă de ceai, a fost un semnal de alarmă suficient de puternic pentru a-mi muta centrul de atenţie pe ceva mai relaxant.

Ce nebunie! Auzisem de interviuri neconvenţionale, însă nu mă aşteptam să am parte de unul, mai ales în cazul ăsta. Naomie Melanie Harris a fost.. cireaşa de pe tort. Mă pregătisem mai degrabă pentru un scenariu din King Lear în interpretarea unui Anthony Hopkins al HR, decât pentru o fată Bond, James Bond.
Am avut la dispoziţie 24 de ore, o limuzină şi o sarcină deloc uşoară: să fiu şoferul unui VIP. Impecabil din toate punctele de vedere, am tratat totul cu un deosebit profesionalism, urmărind să bifez acele puncte care mi-ar fi adus un contract valoros. Recunosc, au fost momente în care, uitând puţin de scopul acelei întâlniri, m-am lăsat purtat într-un joc al cunoştinţelor legate de cinematografie, al poveştilor legate de acele locuri din Londra în care s-au filmat pelicule celebre. Venisem cu temele făcute şi o dorinţă aprigă de a impresiona.

Nu ştiu dacă au fost replicile citate din filme, francheţea de care am dat dovadă sau aerul pe care mi-l dădea costumul ales cu maximă atenţie, însă, printre rânduri, am surprins câteva priviri interesante, momente de care am profitat din plin, jucând o carte riscantă a seducţiei. Momentul culminant a fost, probabil, cel în care mi-am permis să deschid puţin geamul limuzinei pentru a lăsa să intre aerul proaspăt, mirosind a ploaie. Amestecul între parfumul folosit de mine, un Playboy VIP For Him by COTY, special ales, şi cel oferit cu generozitate de natură, a umplut interiorul, transformându-l într-o adevărată capcană pentru simţuri. Press to Play!

Mă uit la invitaţia "uitată" pe bancheta din spate şi-mi fac deja planuri pentru o ieşire într-unul din cluburile exclusiviste ale Londrei.

Cazul Emmental

Poveste inspirată din pasiunea pentru multă branza şi SuperBlog2012.

Notiţele şoricelului-detectiv

Era una din acele perioade în care îţi venea să măsori diametrul găurilor din emmentaler. Nici un caz de rezolvat în ultimele două săptămâni, nimic extraordinar de făcut în biroul în care îmi petrecusem câteva ore răsfoind notiţele unor cazuri mai vechi, aşteptând pe cineva sau ceva care să mă scoată din starea de.. A sunat telefonul, într-un final. Aveam, în sfârşit, un mister de rezolvat. Tipul cu care am discutat, d-l Brânzoi, mi-a explicat în linii mari despre ce era vorba. M-am oferit să preiau cazul unei familii a cărei principală pasiune erau brânzeturile de cea mai bună calitate. Un caz pe gustul meu, mi-am zis. Prin urmare, am stabilit o întâlnire pentru a discuta toate detaliile.
Rolul meu era să-l găsesc pe cel/pe cea care furase o agendă conţinând o reţetă secretă. Din câte am înţeles, urma să revoluţioneze piaţa de profil, ceva de nedescris.

Am început cu familia, în încercarea de a pune bazele unui plan de atac, de a afla cine a avut acces la acea agendă. Primul pe listă a fost Strumf, căţelul familiei. Deşi are echivalentul a 28 de ani de om, nu o prea arată în comportament. Mi-a fost greu să mă înţeleg cu el, plus că mi-a trebuit o cutie întreagă de Scooby Snacks pentru a scoate ceva de la el. Un zgârâie-brânză  în oferirea de detalii, enervant de laconic, scurt, succint, concis, lapidar, ham! Cu siguranţă nu a ros-o şi ascuns-o (agenda), mai apoi, pentru a scăpa basma curată, prin ceva parc din împrejurimi. E mult prea loial, ascultător şi îi plac în mod excepţional ziarele.
Cu Pufa.. Eh! Pufa a fost o adevărată provocare pentru mine. Cine a spus că extremele se atrag a avut dreptate. O finuţă şi o răsfăţată. Faptul că mi-a spus, printre altele, că nu sunt pe gustul ei, m-a dezarmat complet. Am vrut să o impresionez cu citate din Romeo şi Julieta, însă, din nefericire, m-am rezumat doar la coperţi. O lectură scurtă şi.. delicioasă, de altfel. Şi totuşi.. Revenind la misterul dispariţiei.. Condiţiile de trai pe care le are, atenţia care i se acordă sunt chestii la care nu dai prea prea uşor cu lăbuţa. N-o văd lăsând vreun geam deschis. Nu într-un mod dubios.

Îmi închei, deocamdată, aceste notiţe. Pentru astăzi e suficient. Voi mai cugeta la acest caz, în cursul serii, faţă în faţă cu Ceva fin de la Delaco, ceva care mi-a fost călduros recomandat de Pufa. Over and out!  

Cât ai zice laptop

Dacă e să privesc în trecut, din perspectiva electronicelor si electrocasnicelor care mă înconjoară în momentul de faţă, aş afirma că am făcut câteva alegeri foarte inspirate. Principalul criteriu după care m-am ghidat şi mă ghidez în continuare este raportul preţ/calitate. Caut, ca majoritatea românilor, produsul cel mai ieftin şi cel mai bun. Oricât de simplu ar părea, nu este întotdeauna aşa. Provocarea, pentru că poate deveni una, implică parcurgerea unor etape care merg de la un Doamne-ajută spus în gând atunci când te porneşti de acasă, până la ore întregi petrecute fie în faţa rafturilor din magazinele tradiţionale, de profil şi nu numai, fie folosind instrumentele puse la dispoziţie de mediul online (magazine online). Ah! Să nu uit de cutia poştală deschisă non-stop pliantelor doldora de oferte, reduceri, promoţii etc. O lectură utilă în astfel de situaţii.

Recomandarea, eventual cumpărarea, unui laptop bun  au fost subiecte pe seama cărora am purtat nenumărate discuţii atunci când am avut ocazia. Deşi nu sunt un fin cunoscător al domeniului, faptul că an de an particip la SuperBlog, citesc ştirile legate de noutăţile apărute pe piaţă, review-urile de pe blogurile nişate, mă ajută suficient de mult încât să pot formula o seamă de păreri pe marginea unuor produse. Chestii generale pe care dacă ar fi să le înşir într-o prezentare succintă ar arăta cam aşa:

• brandul este important în măsura în care firma producătoare demonstrează prin acţiunile sale că are intenţii serioase legate de asigurarea unui suport de servicii adaptat nevoilor mele.  
• fiabilitatea dovedită de-a lungul anilor cântăreşte foarte mult. E, până la urmă, o investiţie destul de serioasă, un device pe care-l cumpăr cu speranţa unei cât mai lungi colaborări.
• cu siguranţă nu-i o listă ordonată după "priorităţi". Toate sunt la fel de importante, specificaţiile tehnice mergând, cum e şi normal, mână în mână cu tot ceea ce am scris până acum. Cu cât mai multe şi mai de ultimă oră, cu atât mai bine, nu? Rămân în continuare tipul utilizatorului pasionat de acele elemente de bază pentru navigarea pe internet, aplicaţii office şi multimedia nepretenţioase ca resurse consumate.
• chestiile legate de service, garanţie şi post-garanţie.

Lista e mai lungă. Voi reveni cu un alt articol, tot pe seama acestui subiect, în care vă voi povesti câteva din experienţele pe care le-am avut cu anumite produse, în speranţa că vor fi de ajutor cui trebuie. 

Plăcerea lecturii

14 octombrie 2012, o zi răcoroasă şi destul de normală pentru această perioadă a anului. Suntem, conform tradiţiei, în brumărel, iar ploaia maruntă (chiar mi-am scos, meteorologic vorbind, nasul afară pe geam) se zice că anunţă o iarnă grea. Asta rămâne de văzut.

Am fost prima ştii prea bine.

M-ai lăsat atâta vreme,

Din uitare, prin catrene,

Să renasc în.. teme?!

Nu ştiu dacă e unul din efectele paracetamolului înghiţit în ultima vreme, însă, aseară, pătruns de febra inspiraţiei (e doar metaforic, nu va faceţi griji) m-am apucat de scris versuri. Ceea ce aţi citit deja a facut parte dintr-o sforţare intelectuală eşuată. Cu o apăsare lungă a Backspace am rezolvat într-un mod dureros şi iremediabil ceea ce m-a ţintuit în fotoliu mai bine de.. să fi fost vreo jumătate de ceas digital! Toată treaba ar fi fost patronată de un titlu care, iniţial, mi-a plăcut cum sună: Tăvăleşte-mă pe canapea. Ei? Cum vi se pare? Nu vă grăbiţi să aruncaţi cu pietre, e o formulare aproape nevinovată având în vedere greutatea subiectului ce urma a fi abordat. Pentru a face puţină lumină, este vorba despre o nouă etapă a SuperBlog2012, etapa numarul patru. Proba e sub jurizarea celor de la Nemira. S-a strigat Bingo! Despre carţi e articolul, după cum v-aţi dat seama, pornind de la titlul pătimaş, iertată fie-i îndrazneala, şi până la ultimul punct.

O dată cu înaintarea în vârstă, pe lângă efectele vizibile cu ochiul liber (părul alb e un exemplu concludent la mine), apar şi unele momente în care memoria îşi pierde din "elasticitate". Tragi de ea, o întinzi, o prinzi cu toată forţa hipotalamusului, însă.. câteodată se încăpăţânează într-atât de tare încât cedează în faţa unui amărât de lapsus. Legătura cu cărţile editurii Nemira? Citeşte, te rog, în continuare.

Era o dimineaţă liniştită de vară. Cadrul: o gară dintr-o perioadă de timp marcată de schimbări  prea puţin importante pentru un copil. Cred că aveam vreo 10 ani. Aşteptând ceva tren, alături de taică-meu, am început să frunzăresc, cu toată seriozitatea şi gravitatea de care puteam da dovadă la acea vârstă, un ziar. Ţin minte şi acum amuzamentul situaţiei. În oraşele mai mici, în care toată lumea cunoaşte pe toată lumea, unele marunţişuri se observă mai uşor, devenind subiect de discuţii "de ocazie". Vă închipuiţi ce mândru era tata cu aşa fecior.
Dacă un asemenea moment, destul de vechi, la cumpăna dintre alb-negru şi color, mi-a rămas întipărit adânc în memorie, atunci cât de greu ar fi să-mi aduc aminte de prima carte citită de la Nemira? Destul de greu! Pentru mine cel puţin, cumpărarea sau, după caz, împrumutarea unei carţi nu este o acţiune dictată de preferinţele legate de un anumit brand al cărui nume stă scris pe o copertă. Şi totuşi.. intrând în detalii, devii conştient de anumite diferenţe, de acele aspecte care diferenţiază o editură de alta.

Am căutat şi am tot căutat din clipa lansării enunţului probei şi până acum. Învingătoare prin K.O. tehnic e colecţia Nautilus, mai pe larg,  Dune - Frank Herbert, mai exact, "îmbrăcată" pe atunci într-o copertă a cărei imagine (greu de găsit în arhiva google) m-a ajutat sa pun capăt investigaţiilor

Anii de liceu fara absenţe nemotivate la română şi literatură universală au fost cei mai cool ani pentru citit cărţi aparţinând unor autori celebri, deşi genul SF nu apărea prea des în fişa de la biblioteca oraşului. O să-i dezamăgesc urât de tot pe cei care se gândesc la un motiv extrem de serios legat de acestă situaţie: nu-mi plăceau coperţile. Prea banal, prea şters, prea adevărat. Parcă erau rupte dintr-un coşmar de-al lui Jules Verne în regia marelui Alfred Hitchcock. Un mix ciudat de imagini..
Frank Herbert şi mai apoi Isaac Asimov au reuşit prin scrierile lor să-mi redeschidă pofta pentru genul care a stat la baza multor filme de succes. Plus ca e foarte tare să spui: Cartea e mult mai bună decât filmul!

Una peste alta, făcând niţel abstracţie de anumite preferinţe, orele, zilele, lunile petrecute cu privirea zburdând liberă, constrânsă doar de limitele unor pagini, prin gândurile unor scriitori intraţi în istorie, au meritat şi merită sacrificiul lor pe altarul timpului liber.

Promisiuni Anonime

Da! Chiar există. E printre cele mai vechi comunitaţi dintr-un univers tangent, avându-şi apariţia şi evoluţia strâns legată de cea a omului. Pe scurt: omul este membru fondator şi membru onorific prin puterea Primului Cuvânt. Comunitatea este formată în principal, după cum îi spune şi numele, din promisiuni, dar nu orice fel de promisiuni, ci din cele neonorate. Acum.. să nu vă gândiţi la cifre astronomice legate de numărul lor. Fără niciun dubiu, avem în faţa noastră un grup niţel exclusivist, format din "personalităţi" ale domeniului, din cele care au trecut un test psihologic menit să mai dea o şansă numai celor care merită. Nu am acces la mai multe informaţii privind respectiva evaluare, google se face că nu ştie nimic, probabil e ceva Top Secret.

E un proces interesant care începe în momentul în care s-a atins termenul limită al unei promisiuni sau, la fel de grav, a fost încălcată într-un mod abuziv de către una din persoanele implicate în proces. Prima etapă e marcată de formarea unei bule de aer. Ca să aveţi o imagine mai apropiată de realitate, e ceva asemnător cu o bulă de săpun.. una cu conştiinţă.
De aici încolo drumul e supus hazardului, călătoria ei fiind o.. ce-ar fi să vă faceţi o cafea cu parfum de gânduri optimiste sau un ceai călduţ ca o zi de mai târziu şi să vă pregatiţi pentru o lectură "de-ar fi".. E o poveste care trebuie însoţită de o stare de bine.

Câte bule, atâtea istorii. Mă voi opri doar la una dintre ele, desprinsă dintr-o promisiune oarecare, una serioasă, desigur, nu din cele gen : "promit să nu m-ating de tortul super-delicios cu multă, multă ciocolată". 
Respectabilul angajament (am folosit un sinonim pentru a evita repetiţia) zăboveşte o perioadă de timp pe lângă cel care l-a emis, bântuindu-i existenţa, enervant la început, palid spre plictiseală mai apoi. Nebăgat,-ă în seamă, sătul,-ă să tot dea târcoale, pleacă, într-un final, prin lume..

***

" - Salut!
  - Salut! (zgomot scurt de scaune)
  - Sunt promisiunea A589615675..... (dupa fix o oră) .. 10023XX şi sunt, ca şi voi, neonorată. Dacă la început eram încrezătoare în viitor, cu timpul am cedat depresiei. Ajunsesem să-mi caut alinarea în aburii fabricilor de băuturi spirtoase şi în aerisirile încăperilor destinate fumătorilor.. Asta până am dat de voi. Acum mă simt mai bine..
 (aplauze lungi) "

Adevărul e că scurta "discuţie" de mai sus ascunde, printre rânduri, rezultatele unei terapii intensive cu un mix ciudat de şedinţe, alternând de la vizite în unele instituţii ale statului (nu dau nume) şi până la, reversul medaliei, orice loc renumit pentru respectarea promisiunilor, fie el şi magazin online. O "aventură" care a dat rezultate, un soi de duş cald-rece, cald-rece, cald-rece..

"Morala" rândurilor de mai sus: SuperBlog2012  încearcă, prin temele propuse în cadrul competiţiei blogosferice, să aducă în prim-plan acele aspecte pozitive ale sponsorilor cu care colaborăm până prin decembrie. O face destul de bine şi in ceea ce-i priveşte pe cei de la Oktal.ro, un  magazin online cu state vechi pe piaţa din România (1999), dovadă a seriozităţii şi a profesionalismului lor.

Showroom OKTAL

Sloganul sub care îşi desfăşoară activitatea ("Promisiuni respectate. Din 1999") e o dovadă în plus a faptului că la ei nu se nasc "bule".

Domnului profesor, cu stimă!

Titlul sună a clişeu, o ştiţi şi voi, o confirm şi eu, însă e un aspect în faţa căruia multe.. politeţuri îşi înclină fruntea obosită de vreme.
Cum altfel să încep o scurtă incursiune în trecut dacă nu ataşând înşiruirii de cuvinte o uşoară notă de melancolie. Cu atât mai mult cu cât voi scrie despre un om cum rar mi-a fost dat să întâlnesc, un om faţă de care mă despart mai bine de 16 ani. Cam atât a trecut de la ultima noastră întâlnire, cândva între generală şi liceu. La fel cum trecerea anotimpurilor dă un plus de savoare, de calitate unui vin de viţă nobilă, la fel cum o masina clasică, reuşită, stârneşte admiraţie chiar şi după mulţi, mulţi ani, tot aşa şi respectul pe care i-l port şi-a sporit valoarea în timp.

A fost nevoie de cei de la Toyota România  şi de echipa care veghează asupra bunului mers al competiţiei SuperBlog2012  pentru a da curs unor gânduri a căror flacără veghează, nestinsă, într-un altar imaginar, închinat "personalităţilor" din viaţa mea.

Ieşind din tiparul cuvintelor puţin pompoase (în contextul dat mi-e greu să nu fac abuz de ele), voi încerca să scot în evidenţă acele trăsături care conturează chipul unui profesor deosebit dintr-un colţ de ţară mai puţin ştiut de lume (un avantaj dacă e să ma întrebaţi pe mine).

 Mic de statură, foarte energic, pasionat de sport (făceam echipă bună la volei), fumător înrăit şi cafengiu ca majoritatea bugetarilor din ale căror rânduri făcea parte şi el (două vicii moştenite din facultate, mă gândesc eu). Sunt primele care mi-au venit în minte şi cele mai uşor de redat imagini.
Prin mâinile sale trecuseră câteva generaţii de elevi. Din una dintre ele făcuse parte şi maică-mea, lucru care, pe mine cel puţin, avea să mă impulsioneze şi mai mult în obţinerea de rezultate bune. E bine pentru un copil să aibe anumite repere, ceva care să-l motiveze. Din acest unghi, părinţii mi-au fost o sursă curată de "inspiraţie". Am încercat, pe cât posibil, să nu o văd ca pe o obligaţie.

Au fost patru ani senzaţional de faini, ani în care am prins dragoste de literatură, de călătorii, de focurile de tabără în acorduri de chitară şi poveşti amuzante, de profesorii cu adevarat profesori. Şi toate avându-l în centru pe omul faţă de care port o stima deosebita.

Nume noi, nume vechi

Pe 1 octombrie, adică mâine, începe SuperBlog 2012. Asta înseamnă că s-a intrat pe ultima sută de metri cu înscrierile, ziua de astăzi fiind destinată unui ultim apel către cei care aspiră la titlul de SuperBlogger  şi nu numai (click-uiţi cu încredere pentru Regulament).

E cam singura competiţie la care am avut o evoluţie constantă şi când spun asta mă refer exclusiv la prezenţa mea, an de an, în "catalogul" numelor care-şi pun "semnătura" virtuală pe marginea ei. Ca mine mai sunt şi alţii, fie ei participanţi, sponsori, organizator..

super-blog.eu

Vechi sau noi sub această umbrelă ne-am adunat puţin peste 200 de oameni pasionaţi de cuvinte (203 în acest moment, cu tot cu mine), oameni care acum au o motivaţie în plus pentru a îmbina utilul cu plăcutul.

Spor să avem!