Dezvoltarea profesionala si personala

Cateva precizari legate de videoclipul de mai sus: veti petrece 10 minute si 03 secunde de calitate in compania domnului Octavian Pantis, Managing Director TMI Romania, o scurta incursiune intr-un domeniu care vizeaza lucruri importante din viata noastra, a tuturor.

Chestii generale

Procesul de formare al unei persoane incepe din momentul "descoperirii" mersului biped si al vorbirii articulate, inteligibile, chiar daca aceste binecuvantari pot fi umbrite uneori de anumite aspecte medicale pe care nu le voi include in acest articol.
Continuandu-mi ideea, revenind la chestiile generale legate de dezvoltarea personala, dezvoltare care, dupa cum e si normal, o precede pe cea profesionala (prima poate fi considerata o rampa de lansare pentru cea de-a doua), trebuie sa recunoatem ca e un proces foarte amplu care poate fi mai usor "disecat" punandu-l in legatura directa cu etapele, ciclurile vietii omului. De aici se pot face o multime de conexiuni, se pot emite o multime de judecati si concluzii demne de specialitati si domenii pe care nu le am trecute in CV, dar pe care le asimilez citindu-i sau ascultandu-i pe cei mai indreptatiti sa le formuleze. O bruma din ceea ce am primit si procesat pana acum, o voi reda in randurile ce urmeaza.

Copilaria: prima etapa, cei sapte plus inca vreo doi sau trei ani, e una din cele mai importante piese din puzzle, baza viitoarei dezvoltari. Acum se formeaza personalitatea (parintii stiu cel mai bine), prind contur acele trasaturi care vor mijloci accesul la nivelul urmator al "jocului". Pe fast forward: multe NU-uri parintesti, bine intentionate, dulciuri, dureri de dinti, jucarii, activitati educative, somn la ore fixe, desene animate, sedinte foto etc.

Pubertatea: " - Eu? Eu nuuuuu!" Cunoastem cu totii conceptul de oaie neagra, nu? Daca e sa fac o legatura de moment, as spune ca asta e the dark side of the force (in traducere: latura intunecata a dezvoltarii personale). Unii depasesc mai greu aceasta perioada, altii mai usor.

Adolescenta: avand in spate experienta acumulata in anii anteriori, parte dintr-un mediu mai intim, cel al familiei, parte din mediul social (scoala, anturaj), cel/cea aflat,-a in aceasta gara a vietii incepe sa-si puna intrebari existentiale legate de viitorul sau, implicit de alegerea unei profesii. Aici intervin o serie de factori sociali, financiari, conditii care pot deschide sau, la fel de usor, inchide drumuri. E foarte important, in acest moment, sprijinul celor apropiati.

Ciclul adult: pentru a face o incadrare mai exacta, din punctul meu de vedere, este ceva ce incepe de la 24 de ani si tine pana la varsta legala, maxima de pensionare a unui om platitor de taxe si impozite. La cate modificari, completari, abrogari s-au tot facut in ultimii ani, nu mai stiu daca a ramas in jurul cifrei 65. In fine, e mai putin semnificativ. Important de scris e ca in perioada asta lucrurile incep sa se aseze (mentin totusi un ton rezervat), hotararile care se iau cantaresc din ce in ce mai greu, prin efectele sale, atat in ceea ce-l priveste pe om ca individ de sine statator, cat si in relatia cu tot ceea ce-l inconjoara si-l defineste in acelasi timp.

Batranetea: momentul in care tragem linii, dam sfaturi si bem multe cocktailuri.. de medicamente.

Chestii particulare

Le-am numit asa pentru ca ma voi reintoarce spre acele goluri lasate necompletate in randurile de mai sus. Le voi umple cu cateva idei vinovate de subiectivism.
V-am plimbat, in linii mari, prin cele cateva etape ale vietii, scriind mai mult la persoana a treia. Voi inchide cercul referindu-ma la mine in contextul creat de titlu..

Gasirea unui echilibru intre cele doua, task disponibil celor aflati in grupa mare a adultilor,  a avut o rezolvare extrem de simpla in cazul meu si tine de o buna organizare a timpului, de un program fix la serviciu (o precizare: serviciu insemnand un loc de munca, in primul rand, si mai apoi cariera; vocatia e ceva mult peste cele doua), de stabilirea unor limite clare, dar nu extreme, de constientizarea rolului pe care il are familia.. Insa nu asta e cea mai mare dilema a vietii mele.. Ce vreau eu sa va fac sa intelegeti, in continuare, e ca, desi amandoua sunt intr-o continua interactiune, nu asupra frontierei dintre ele trebuie insistat atat de mult, care pe care se suprapune ca ore alocate intr-o zi, ci asupra echilibrului din interiorul lor. In momentul (nici eu nu am ajuns acolo, nu e ceva usor de realizat) in care voi reusi acest lucru, cu siguranta voi bate gongul victoriei, suficient de tare incat sa va cuprinda si pe voi, cei care ma cititi.

Articol scris pentru SuperBlog2012.

Domnului profesor, cu stimă!

Titlul sună a clişeu, o ştiţi şi voi, o confirm şi eu, însă e un aspect în faţa căruia multe.. politeţuri îşi înclină fruntea obosită de vreme.
Cum altfel să încep o scurtă incursiune în trecut dacă nu ataşând înşiruirii de cuvinte o uşoară notă de melancolie. Cu atât mai mult cu cât voi scrie despre un om cum rar mi-a fost dat să întâlnesc, un om faţă de care mă despart mai bine de 16 ani. Cam atât a trecut de la ultima noastră întâlnire, cândva între generală şi liceu. La fel cum trecerea anotimpurilor dă un plus de savoare, de calitate unui vin de viţă nobilă, la fel cum o masina clasică, reuşită, stârneşte admiraţie chiar şi după mulţi, mulţi ani, tot aşa şi respectul pe care i-l port şi-a sporit valoarea în timp.

A fost nevoie de cei de la Toyota România  şi de echipa care veghează asupra bunului mers al competiţiei SuperBlog2012  pentru a da curs unor gânduri a căror flacără veghează, nestinsă, într-un altar imaginar, închinat "personalităţilor" din viaţa mea.

Ieşind din tiparul cuvintelor puţin pompoase (în contextul dat mi-e greu să nu fac abuz de ele), voi încerca să scot în evidenţă acele trăsături care conturează chipul unui profesor deosebit dintr-un colţ de ţară mai puţin ştiut de lume (un avantaj dacă e să ma întrebaţi pe mine).

 Mic de statură, foarte energic, pasionat de sport (făceam echipă bună la volei), fumător înrăit şi cafengiu ca majoritatea bugetarilor din ale căror rânduri făcea parte şi el (două vicii moştenite din facultate, mă gândesc eu). Sunt primele care mi-au venit în minte şi cele mai uşor de redat imagini.
Prin mâinile sale trecuseră câteva generaţii de elevi. Din una dintre ele făcuse parte şi maică-mea, lucru care, pe mine cel puţin, avea să mă impulsioneze şi mai mult în obţinerea de rezultate bune. E bine pentru un copil să aibe anumite repere, ceva care să-l motiveze. Din acest unghi, părinţii mi-au fost o sursă curată de "inspiraţie". Am încercat, pe cât posibil, să nu o văd ca pe o obligaţie.

Au fost patru ani senzaţional de faini, ani în care am prins dragoste de literatură, de călătorii, de focurile de tabără în acorduri de chitară şi poveşti amuzante, de profesorii cu adevarat profesori. Şi toate avându-l în centru pe omul faţă de care port o stima deosebita.

Cadoul de Craciun IDEAL

Intamplarea face ca plimbarea de astazi (o tentativa de shopping) sa aiba legatura cu etapa numarul 26 din SuperBlog2011. Am colindat magazinele unui centru comercial din aria mea geografica in cautarea unor cadouri. Intentia cu care am pasit prin usile automate a fost aceea de a-mi face o idee si chiar de a cumpara ceva pentru o ocazie speciala, o zi de nastere. Ca tot romanul, imi place sa las aceste activitati pe ultima suta de metri. Dintr-o cautare care nu avea initial legatura cu Mosul, am ajuns intr-un final sa ma uit dupa globuri de sticla si.. cadouri de Craciun.

Christmas Gadget

Inca nu am intrat intru totul in starea specifica pregatirilor de sarbatori, insa ziua de astazi poate fi un start bun in acest sens. Anul trecut am inceput mai devreme acest demers - Oamenii lui Moşu. E unul dintre cele mai tari joburi din lume atat timp cat ai bugetul si logistica lui (sa nu luati chiar ad litteram ceea ce am scris).

De vreo cateva zile ascult colinde. Nu conteaza ca sunt de-ale noastre, dintr-alea care te ung la suflet si iti fac dor de casa, de copilarie, de mirosul proaspat de brad, prajituri, zapada si sanius, prieteni, familie, sau de-ale americanilor, ascultate mai pe la toate posturile de radio. Ma bucur de ele la fel ca un copil, pentru ca aici e secretul.. sa stii sa le privesti prin ochii lor, sa le asculti prin sufletul lor curat.

Aspectul comercial ramane o caracteristica de-a casei pentru perioada ce urmeaza. Pliantele care mi-au sosit zilele acestea in cutia postala si scurta plimbare despre care v-am povestit deja o confirma cu varf si indesat. Sunt de acord cu ele, o desfatare a simturilor, atat timp cat ele nu devin o masura a fericirii noastre sau a celor din jur. Ochii vad, inima cere, stiti si voi cum e..

Cadoul si Craciunul ideal vin din suflet si isi trag esenta din familie si cei dragi noua, din gestul de a darui, de a aduce lumina in jurul nostru printr-o stare de bine si fericire. Obiectele si lucrurile care le insotesc, le amplifica valoarea, sunt simboluri ale unui moment cu incarcatura spirituala imensa.

Ceea ce consider, in momentul asta, ca fiind raspunsul celor mai mari dorinte ale familiei mele nu se gaseste decat partial in unele magazine de specialitate si arata cam asa..

.. mai mult sau mai putin. Cei care ghicesc ce lipseste din imagine primesc un bonus de la barza constand intr-un pachet de scutece.