Se afișează postările cu eticheta familie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta familie. Afișați toate postările

sâmbătă, 28 noiembrie 2015

Ce super-putere a avut păturica ta?

Dacă stau și mă gândesc, și mă sucesc pe scaun, și iar mă gândesc, întrebarea de mai sus îmi deschide apetitul pentru discuțiile pe seama fazelor alea tragi-comice (depinde de ce parte ești) în care, aflându-te cu prietena/prietenul în vizită de sărbători la maică-ta, din vorbă în bârfă, din cafea în cafele, se ajunge la scoaterea pozelor „compromițătoare” cu tine stând întins pe o pernă, pe burtă, gol (sau goală), dar decent,-ă prin prisma vârstei fragede. Cele alb-negru sunt preferatele mele. „Old, but high quality” (sursa: google)! Ceva deosebit, ceva care să destindă atmosfera.

Și cum poza aia n-ar fi suficientă pentru a-ți stârni anumite sentimente, se trece, printr-un efect de domino, la chestiile și detaliile dure: ce mucos erai (deși voi folosi genul masculin, e valabilă și reciproca), ce grozăvii făceai când erai luat la cumpărături, la cinema, locuri aglomerate în general, cum plângeai când nu-ți găseai păturica sau pernuța ta favorită etc. Aici ar fi cazul să intervii (opțional) pentru că, în unele cazuri, vor urma câteva cuvinte-cheie pe care nu ești încă pregătit să le dezbați, gen camera copiilor, tapet, bumbac, culori, lenjerii de pat copii, Disney, Zack Snyder, scutece și altele..

Comfy
Poți băga un banc, două, trei cu Batman sau cu Darth Vader făcând reclamă la diferite produse farmaceutice. Orice e bun. Totul e să știi să ții audiența pe urmele tale până se „rătăcesc” și au uitat de unde au plecat, dar tu să fii pregătit în permanență să le întinzi un capăt de ceva de care să se țină de cel din față.

„- Ăăăă.. Unde am rămas?!?”

miercuri, 2 ianuarie 2013

La o aruncatura de.. 2012

Incep prima postare pe 2013 cu o mica ghicitoare. Una marunta si stangace, fie-mi iertata lipsa de inspiratie de dupa o noapte-aperitiv ale carei urme vor mai dainui cateva zile: "Foaie verde, con de.. pin/ Ce e bun doar cand e plin,/ Tot sa-l storci de sarbatori,/ Pe la case, prin.. stramtori?"

Raspuns: ɹɐɔuɐq ןnpɹɐɔ

Nu cu mult timp in urma mi-am petrecut o dupa-amiaza intreaga jucand, intr-un grup de 5 persoane, un joc de societate care presupunea folosirea descrierii verbale, a mimei sau a desenului pentru a-i face pe ceilalti jucatori sa ghiceasca ceea ce era scris pe un cartonas. Distractia a fost maxima, cu efecte pe termen lung dupa cum se vede..
Continuand in aceeasi idee, pot spune ca asta a fost laitmotivul sarbatorilor ce tocmai au trecut, o perioada marcata de momentele placute in familie, prieteni, cadouri, copii, depanarea unor amintiri, bucataria traditionala si multe altele. Jocurile si farmecul lor..

O data intrat in "hora", e greu sa nu devii o mare jucarie pentru copii, un rol in care iti trebuie multa, multa rabdare, avand in vedere energia de care dispun, si multa imaginatie deopotriva. Combinate, ies lucruri grozave, o reincarcare a bateriilor prin energie pozitiva, chiar daca de cele mai multe ori se lasa cu febra musculara.
Jucariile si jocurile legate de ele capata, pe langa cele mentionate mai sus, un rol extrem de important in dezvoltarea atentiei, abilitatilor si inteligentei unui copil. E un proces de durata, dinamic, cu reguli care se schimba in concordanta cu varsta, preferintele sale. Cu cat se inainteaza in varsta, cu atat creste si nevoia lor de a cunoaste lucruri noi si interesante, lucruri care sa le stimuleze gandirea, memoria, creativitatea, invatarea. Face parte dintr-un proces al vietii prin care am trecut cu totii, mai mult sau mai putin constient. Chiar daca nu ne amintim acele momente, ele au existat si si-au pus semnatura pe unele dintre filele vietii noastre, contribuind partial la ceea ce suntem.

E o situatie win-win pana la urma si chiar daca nu ma aflu inca in pozitia unui parinte, ma bucur din plin de momentele petrecute ca bona sau.. jucarie pentru copii.