luni, 3 ianuarie 2011

Fiecare cu ce-l doare

Subscriu la ceea ce a afirmat Bobby Voicu a.k.a. Bogdan Andrei Voicu in articolul De ce nu am scris ce vreau in 2011. Nu ca nu as avea o lista cuprinzatoare. Toti avem, doar ca unele lucruri pe care ni le dorim implinite sunt cu mult peste ceea ce putem duce sau controla intr-un fel sau altul. Nu stiu daca este o conceptie sanatoasa si poate ca pe multi nu va incanta ceea ce voi scoate din "adancul" experientei mele de viata: atunci cand pretinzi ceva trebuie sa iei in calcul faptul ca destinul va "cere" intotdeauna ceva la schimb. E o realitate pe care am constientizat-o mai demult, insa nu am avut ocazia de a o scrie aici. Inceputul de an este un moment prielnic pentru asemenea discutii.

Am citit carti de filozofie (pe multe din ele nu le inteleg si nu le-am inteles nici astazi, la aproape 30 de ani), am urmarit filme apartinand unor regizori de pe mai multe continente (diversitate, deh!), i-am citit pe altii in incercarea lor de a da un sens problemei insa nu am descoperit acea IDEE general valabila, luminita de la capatul tunelului. Unii zic intr-un fel, altii in alt fel. Unii spun ca ne putem controla destinul, altii ca nu prea si ca suntem doar o marioneta in mainile cuiva mai puternic decat noi si ceea ce reprezentam noi ca suma a 'nşpe mii si milioane si miliarde de celule. Incercarea asta de a intelege ceva prin mijlocirea altora este indicata in masura in care ai o capacitate de sinteza destul de bine dezvoltata si poti trage o linie la final tinand cont atat de propria persoana (trairile, experienta) cat si de mai mult sau mai putin "bazaconiile" debitate de altii. Dreptatea este intotdeauna de partea noastra, nu?! Sa nu fiu rau! Aproape intotdeauna...

Eu unul nu am reusit sa trag acea linie intr-un mod transant, iar ceea ce am afirmat mai sus vis-a-vis de destin este doar un capat. Facand un exercitiu simplu de imaginatie, e ca si cum te-ai porni cu trasarea unei linii pe hartie, cu creionul intr-o mana si cu radiera in cealalta mana. Totul este relativ, supus unor stari de moment.
Sunt intrebari existentiale al caror raspuns sta in haosul vietii , iar cautarea unor insule de liniste nu poate fi decat o capitulare prin acceptarea, asumarea unei solutii pe care ne-o repetam de atatea ori incat ajungem sa o consideram un adevar suprem.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu