- Smoala (chestia aia neagră şi casantă obţinută prin distilarea gudroanelor de cărbuni sau prin oxigenarea păcurii) din anii '90 era mai "bună" la gust şi mai "comestibilă" decât cea de acum. Cei care au consumat aşa ceva o pot confirma. Nu mă pot gândi, în momentul de faţa, decât la vreo două persoane, cu tot cu mine (cealaltă persoană implicată doreşte să-şi pastreze anonimatul), însă sunt sigur că parte din voi, în copilărie, aţi încercat "gastronomia extremă", fie ea şi sub alte forme mai mult sau mai puţin sănătoase.
- Oricât de amuzant ar părea la nivel de amintiri din copilarie sau comedii americane, nu e un lucru tocmai sănătos. Chiar deloc! Incă o dată, nu e uşor să fii părinte când în jurul tău sunt atâtea lucruri numai bune de băgat în guriţă, iar unele desene animate nu prea ajută. Mamă, tată, vă absolv de orice vină!
Deşi de cele mai multe ori avem tendinţa de a trişa în stil mare, băgând în seamă doar acele elemente care ne convin (trifoiul cu patru foi, stelele căzătoare, o monedă gasită pe jos, călcatul în ştiţi voi ce, ş.a.m.d.), în practică sunt un fel de Fata Morgana. Nu prea poţi forţa mâna a ceva ce nu poţi stăpâni şi cred că, dacă aş avea ocazia, nu aş schimba "guma neagră" aka smoala pe ceva mai urât mirositor (nu cred că e cazul să exemplific). Gusturile nu se discută.. mai puţin cele ale politicienilor. Un risc asumat, chiar dacă această alegere nu-mi va aduce biletul câştigător.
Trebuie să fie şi altă soluţie. Poate o ştiţi voi?! Dacă nu, măcar să râdem de poftele mai puţin obişnuite pe care le-aţi avut în copilărie.
PS Încă una (o poftă) de la mine, de data asta mai light: cleiul de copaci. Delicios!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu