Bijuteriile pot fi mai mult decat..

..simple bijuterii, nu?

Cu siguranta ai o poveste interesanta, amuzanta, dramatica legata de ele, indiferent daca le-ai primt cadou, sau ti le-ai cumparat din confortul casei, dintr-un magazin bijuterii online, sau ti-ai tocit tocurile incaltamintei pe rezultatul imbinarii diferitor elemente de constructii moderne, cautand cel mai bun raport calitate/pret, sau, sau.. Daca tot am ajuns la capitolul spinos al preturilor, si aici ma refer la microscopicele etichete atasate minunatiilor aflate in discutie, nu reusesc sa inteleg cine a "impus" moda asta a chinuirii clientilor cu anumite probleme de vedere. Daca eu, deocamdata fara asemenea necazuri, aproape mi-am turtit de cateva ori nasul de sticla securizata, cred, a vitrinelor, in incercarea de a deslusi niste cifre, nu vreau sa-mi imaginez ce efect are asupra unei persoane ce sufera de.. hipermetropie (opusul miopiei). Nu e ca la raionul mezeluri, de acord, insa se putea da dovada de putin mai multa creativitate. Nici nu generalizez, insa nu cred ca nu v-ati intalnit niciodata cu aceasta situatie. Trec peste.. Mofturi!

Probabil cea mai neobisnuita poveste pe care v-o pot spune, poveste care, evident, are in centrul actiunii o anumita "bijuterie" (cred ca a fost vorba de un ghiul), s-a petrecut nu cu mult timp in urma intr-o statie struto-camila de autobuz din Cluj-Napoca. Nu mi s-a intamplat mie, ci sotiei. Aflata in standby in de departe cea mai "colorata" zona de sosiri-plecari de pe str. Calea Floresti (cunoscuta si ca pit stop-ul rechinilor), s-a trezit  abordata la un moment dat de un barbat care gasise un ghiul.. undeva.. prin zona ei. Nu a fost genul de om la care multi dintre voi (aici ma includ si pe mine) sunt tentati sa se gandeasca. Asta era din tabara celor majoritari. Bineinteles, prima intrebare a fost daca ii apartine, in ideea ca, poate, i-a cazut din buzunar, geanta. Cum "Nu-ul!" sincer, amabil, surprins si neincrezator nu a avut efectul de a-l trimite sa bata la alta usa, bunul nostru " samaritean" s-a prezentat ca o persoana aflata in trecere pe-acolo, in drum spre ceva tara europeana (tot in zona respectiva mai opresc uneori si autocare). Nu mai avea timp sa mearga sa-l predea la cea mai apropiata sectie de politie din oras, insa.. De ce sa nu profite amandoi de ceva ce "proprietarul de drept" cu siguranta nu mai avea nevoie, din moment ce nimeni din jurul lor nu era in genunchi cautandu-si nepretuitul mai ceva ca pe o lentila de contact?! Ar fi vrut sa i-l dea ei in schimbul unei anumite sume de bani. Nu-i placeau bijuteriile din aur, iar banii i-ar fi prins bine. O situatie win-win. Pana la urma s-a lasat pagubas, vazand ca nu prea are cu cine face o "afacere".

Trecand peste anumite aspecte mai putin solide ale strategiei, trebuie sa recunoasteti ca a fost un scenariu demn de emisiunea "Escrocherii adevarate" versiunea cu IQ si buget redus.