vineri, 20 noiembrie 2009

SOS 2

Ziua 7- ultima
Am revenit. Daca in urma cu cateva zile am ramas fara hartie, acum situatia s-a schimbat. S-au intamplat multe intre timp. Viata bate filmul si daca tot faci efortul de a ma citi hai sa iti povestesc cum am salvat lumea.
Cursul istorisirii s-a intrerupt in momentul in care am realizat ca virginitatea insulei pe care naufragiasem, nu era atat de virgina. Nu eram singuri.
Cine mai era cu noi pe acea insula si de ce? Cum s-a transformat ceea ce parea a fi un concediu fara plata in cea mai ampla si neconventionala operatiune de salvare a lumii?
Hotul de hartie s-a dovedit a fi, intr-un final, un bastinas curios de strainii care tulburau linistea locului. Ne urmarea de mai multa vreme.
Daca la inceput am fost tentat sa dau vina pe vietuitoarele mai mult sau mai putin taratoare ale insulei, intr-un tarziu mi-am pus in gand sa fac lumina in aceasta poveste pe care ceilalti o considerau rod al imaginatiei mele. In momentul in care mi-a venit din nou randul sa stau de veghe langa foc, m-am prefacut ca atipesc. Dupa cateva minute, am simtit in spate zgomot de pasi nesiguri si cercetatori. "La naiba!", imi zic. Imi inghetase sangele in vene. Am sarit in picoare, urland cat m-a tinut gura, sa-i trezesc si pe ceilalti. Vazand ca sunt treaz, intrusul s-a intors sa o ia la fuga. Am sarit pe el, au sarit si ceilalti, m-am ales cu un ochi vanat. L-am lovit (mi-a furat totusi hartiile din carnetel), m-a injurat in engleza. Intr-un tarziu, dupa ce situatia s-a detensionat am aflat ceea ce se intampla in Paradis: era locuit de o comunitate mica, retrasa, insa...

Paradisul teroristilor
Pe langa locuitorii legitimi, isi facusera aparitia in celalalt capat al insulei, in urma cu putina vreme, dupa spusele bastinasului intr-o engleza stalcita, si o grupare "dubioasa" imbracata in tinuta de camuflaj, inarmata. Nu am zabovit pe ganduri si am pornit inspre locul cu pricina.
Odata ajunsi, am realizat gravitatea situatiei.

Ora H
Situatia:
  • Noi- depasiti numeric, tinte sigure;
  • Ei- inarmati si periculosi.
Scorul era de 10-0. Era clar ca trebuia sa chemam intariri. Ne-am furisat in tabara, am patruns (teroristii erau ocupati cu urmarirea unui meci din calificarile CM 2010) in cortul destinat transmisiunilor si am cerut ajutor. Nu ma intrebati cum am reusit.
In cel mult doua ore am asistat la o desfasurare de forte in toata regula. Mai tarziu ni s-a spus ca baza era un punct strategic destinat unor actiuni teroriste.
Nu am primit medalii, dar am fost recompensati cu bani pentru calatoria spre casa si notebook-uri de ultima generatie de la ASUS. Il voi folosi pentru a-mi scrie urmatoarele aventuri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu