A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de când făcea plopşorul pere şi răchita micşunele; de când se băteau urşii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrăţindu-se; de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci şi nouă de oca de fier şi s-arunca în slava cerului de ne aducea poveşti;
De când se scria musca pe părete,
Mai mincinos cine nu crede. (Greuceanu - Ispirescu, Petre)
A fost un Imparat si se numea ...
Talko (?!). Vreti sa aflati de ce era el mahnit de numele ăst? Se zice ca
Ursitoarea cea Rea, stiuta si temuta groaznic din pricina umorului ei, l-a blestemat, la nastere, sa poarte acest nume pana la adanci batraneti SAAAAAU... trebuia sa fie si o conditie greu de indeplinit: pana va reusi sa adune cele trei elemente lipsa ale ARMO.
ARMO era una din "armele" mult ravmite de imparatii acelor vremuri. Multi din ei nu-i intelegeau insa scopul, menirea. Istoria ei e lunga si poate.. poate o sa v-o spun intr-o alta poveste, numai si numai daca sunteti la fel de cuminti ca si pana acum. Cele trei elemente lipsa despre care v-am spus erau:
- Generozitatea (livrare gratuita)
- Intelepciunea (e-service)
- Cinstea (returnare bani 30 zile)
Mahnirea Imparatului Talko era fara limite, stiut fiind de toata lumea ca nu era un lucru usor de dobandit. Cele trei elemente lipsa erau pazite de un Intelept ale carui puteri erau ingrozitoare pentru cine nu putea sa-i dezlege ghicitorile. Multi au incercat si nu s-au mai intors.
Vazandu-l in aceasta stare, unicul sau fiu lua hotararea sa-si incerce istetimea in fata a ceea ce parea sa fie cheia fericirii mult iubitului sau parinte.
Printul era lumina ochilor Imparatului. Singurul sau fiu. Cel care avea sa-i duca mai departe numele. Acelasi nume blestemat. Da! Blestemul se abatea si asupra urmasilor lui Talko.
A plecat Printul, calare pe cel mai iute armasar, dornic a pune capat la ceea ce mahnea grozav inima tatalui sau. Merse ce merse el, cale de multe si nenumarate imparatii si regate, pana ce, intr-un tarziu, ajunse la portile ferecate ale palatului in care se zicea ca sunt inchise cele Trei Virtuti.
Imediat ce ajunse, in fata lui i se infatisa un batran, albit de vreme, stapan a ceea ce se afla in spatele portilor ale caror chei atarnau prinse de centura care-i inconjura mijlocul.
(...)
Ce au povestit? Nici eu nu stiu, sau.. poate stiu. Misterul se pare ca fost dezlegat. Cum?! Ghicitoarea si raspunsul la ghicitoare sunt lucruri pe care doar urechile celor doi le-au auzit. Misterul ramane mister.
Ce mai stiu e ca povestea isi urmeaza cursul firesc. O data cu aflarea raspunsului ghicitorii, printul a aflat ca locul in care se aflau fusese candva unul din cele mai infloritoare si mandre regate, numai ca lucrurile s-au schimbat in momentul in care lacomia i-a intunecat gandurile batranului (rege pe atunci) si i-a atras pedeapsa singuratatii, pana in momentul dezlegarii acelei ghicitori.
Norii negri au disparut...
In schimbul redarii libertatii, Printul a primit cele Trei Virtuti, inchise intr-o cutie de aur si fagaduinta unui nume nou pentru Imparatul Talko si spargerea blestemului care salasluia asupra lui si a urmasilor sai.
Intors la tatal sau, dupa ce-i povesti tot ceea ce se intamplase, lacrimi de bucurie au curs trei zile si trei nopti. Ursitoarea cea Rea nu a avut ce face si a trebuit sa-i indrepte numele, asa cum trebuia sa fie el de la inceput:
Oktal, Stapanitorul celor Trei Virtuti.
Şi-am încălecat pe-o şa, şi v-am spus povestea-aşa!sursa imagine:
MetropotamScurta poveste vine sa intregeasca tabloul articolelor publicate in marea carte a
SuperBlog2010.
. Ma pricep si la bannere.
