Maroco

Cum nimic nu este intamplator in cadrul unei competitii cum este SuperBlog2011, tot asa pot afirma si despre ceea ce avea sa stea la baza unei aventuri desprinsa parca din scenariul unui film S.F., realizat jumatate in studiourile de la Hollywood si jumatate in cele de la Buftea.
Personajul principal, adica eu, in calitate de cercetator in echipa IT&C  a Oktal.ro, castigase la un joc de Maroco (joc cu betisoare destinat destinderii savantilor si cercetatorilor) un bilet dus-intors in viitor, doar in interes de serviciu, scopul principal fiind acela al culegerii de informatii privind evolutia calculatoarelor. Una din conditiile impuse prin regulament, conditie de pe urma careia dadusem cu subsemnatul pe o multime de hartii, NTSM -uri (normele tehnice de securitate a muncii) si alte chestii cu scris marunt, incat la un moment dat avusesem impresia ca semnez un contract de creditare, era sa nu fac vreun popas temporal pentru a trage cu ochiul in ceva loterii. Cui i-ar trece prin minte asa ceva?! In fine.. Am semnat, desi sustinusem clar si tare ca nu sunt amator. Pfff!
Nu mi s-a comunicat data plecarii, elementul care avea sa ma ia prin surprindere, un lucru motivat de seria de masuri de siguranta pentru genul asta de calatorii. Si uite-asa m-am trezit  ridicat pe sus intr-o dimineata, din pauza de cafea, de la locul in care imi desfasuram cercetarile, si dus la ceea ce arata ca o masina a timpului, vazuta in filme si poze din reviste stiintifice, proiectul SMES-1 de care tot auzisem discutandu-se pe la colturi. 
Calatoria vietii mele incepuse fara ca eu sa ma dezmeticesc din viteza cu care s-au desfasurat evenimetele. Imbracat cu un costum asemanator celor pe care le poarta pilotii avioanelor supersonice si o pereche de casti pe cap, m-am trezit gonind printre ani, intr-un tunel ireal. Aveam sa aflu, multumita vocii care-mi vorbea in casti (inregistare), ca masinaria era programata sa se opreasca undeva peste cateva sute de ani. In spatiile mici de care dispuneam era depozitat strictul necesar.
Trecand peste socul social, cultural, etc., al primului "contact", mi-am luat in serios rolul incredintat si am pus in miscare spionul de ocazie. "Extragi informatiile si revii la baza", mi-am zis! "Atat!" In cateva ore ma vedeam din nou sorbind cafeaua, la birou, inconjurat de admiratia colegilor.
Scurt, cat imi este permis.. Evolutia a fost una de minimalizare a consumului de resurse folosite si de crestere a importantei lor in viata de zi cu zi, integrand in acelasi timp tehnologii ce acopereau domenii variate: informational, educational, medical, etc. Interactivitatea si controlul prin gesturi au fost alte elemente care m-au facut sa ma gandesc la ceea ce se preconiza in anii de care ma desparteau o masina a timpului. Atat de firesti si totusi atat de complexe, pe langa designul ce putea lua diferite forme la o simpla atingere, in functie de nevoile utilizatorului, dispozitivele pareau a avea o capacitate de autoorganizare si autointretinere, gratie progreselor considerabile facute de nanotehnologie, dupa cum aveam sa aflu. 
Intoarcerea nu a fost atat de interesanta, insa bagajul de cunostinte acumulate avea sa influenteze in mod pozitiv munca desfasurata si perspectiva echipei Oktal.ro.