Teste, sunete, amintiri

Puritatea sunetului

In urma cu cativa ani am facut un test de personalitate. Nu am retinut intrebarile si variantele de raspuns.. Importanta lui in contextul articolului si al SuperBlog 2011 tine de aducere-aminte, de lucrurile pe care timpul incearca sa astearna praful uitarii, pentru ca mai apoi redescoperirea lor sa capete ceva din emotiile unui copil care paseste timid pentru prima oara in podul casei bunicilor, un spatiu care de cele mai multe ori e "rezervat" lazilor si obiectelor vechi. Testul de personalitate  facut mai mult la insistentele cuiva curios, s-a lasat cu o concluzie pe cat se poate de neinteresanta in ecuatia acelui moment. Eram "catalogat" drept o persoana care-si foloseste mai mult  simtul vazului decat celelalte "abilitati". Daca pe atunci nu m-am chinuit sa demonstrez contrariul, sau sa-i caut nod in papura, e cazul sa o fac acum si sa va ofer o mostra din ceea ce pot face sunetele auzului meu, chiar daca intr-un top al celor mai interesante trairi, experiente de viata, vazul e actionar majoritar. E greu sa-i contesti autoritatea, dar sa vedem ce putem face cu celalalt simt. Pentru asta am facut un experiment Brainiac, experiment in care m-am folosit (nu au avut de suferit!) de:

1. un laptop renumit pentru profunzimea, claritatea sunetelor redate gratie pachetului de tehnologii Sonic Master, crème de la crème, adica de un N55; 
2. 14 gramofoane no name;
3. o scena improvizata (vezi imaginea de mai jos).

Nici prin gand nu-mi trece sa va detaliez making of-ul.. Cum o poza (singura ramasa, intr-un final) face cat o mie de cuvinte, as zice ca e cazul sa sar peste prea multele detalii si sa concluzionez. A fost un spectacol pe cinste! Pacat ca filmarea a disparut nu stiu cum.. Scopul a fost sa testam puterea sunetelor redate de laptop si efectul avut asupra subiectilor alesi in urma unei selectii riguroase. Playlist-ul ales a avut ca laitmotiv forta naturii. Fiecare membru al echipei organizatoare a avut libertatea sa aleaga ceva cu feeling. Eu am ales ceva ce... Stiti cum a fost? Simplu! Am inchis ochii si m-am lasat in voia gandurilor. Am fost zen, stare asociata la mine cu sunetul ploii, linistea de la tara, de mirosul proaspat al trandafirilor care imi insotesc pasii de la poarta pana la intrarea in casa. O desfatare a simturilor. Totul pe fundalul sunetului ploii, pentru ca el amplifica, intensifica si mentine acea stare de bine, de relaxare totala. Atat de intens incat iti poti pierde pasii intr-o succesiune de amintiri ametitoare.
Rezultatul a fost unul impresionant: si gramofoanele plang cateodata! Probabil le-am ranit amintirile. S-a lasat cu bis-uri si aplauze.. Am "pierdut" filmarea, insa am ramas cu laptopul de la ASUS si playlist-ul capodopera.