Cateva precizari legate de videoclipul de mai sus: veti petrece 10 minute si 03 secunde de calitate in compania domnului Octavian Pantis, Managing Director TMI Romania, o scurta incursiune intr-un domeniu care vizeaza lucruri importante din viata noastra, a tuturor.
Chestii generale
Procesul de formare al unei persoane incepe din momentul "descoperirii" mersului biped si al vorbirii articulate, inteligibile, chiar daca aceste binecuvantari pot fi umbrite uneori de anumite aspecte medicale pe care nu le voi include in acest articol.
Continuandu-mi ideea, revenind la chestiile generale legate de dezvoltarea personala, dezvoltare care, dupa cum e si normal, o precede pe cea profesionala (prima poate fi considerata o rampa de lansare pentru cea de-a doua), trebuie sa recunoatem ca e un proces foarte amplu care poate fi mai usor "disecat" punandu-l in legatura directa cu etapele, ciclurile vietii omului. De aici se pot face o multime de conexiuni, se pot emite o multime de judecati si concluzii demne de specialitati si domenii pe care nu le am trecute in CV, dar pe care le asimilez citindu-i sau ascultandu-i pe cei mai indreptatiti sa le formuleze. O bruma din ceea ce am primit si procesat pana acum, o voi reda in randurile ce urmeaza.
Copilaria: prima etapa, cei sapte plus inca vreo doi sau trei ani, e una din cele mai importante piese din puzzle, baza viitoarei dezvoltari. Acum se formeaza personalitatea (parintii stiu cel mai bine), prind contur acele trasaturi care vor mijloci accesul la nivelul urmator al "jocului". Pe fast forward: multe NU-uri parintesti, bine intentionate, dulciuri, dureri de dinti, jucarii, activitati educative, somn la ore fixe, desene animate, sedinte foto etc.
Pubertatea: " - Eu? Eu nuuuuu!" Cunoastem cu totii conceptul de oaie neagra, nu? Daca e sa fac o legatura de moment, as spune ca asta e the dark side of the force (in traducere: latura intunecata a dezvoltarii personale). Unii depasesc mai greu aceasta perioada, altii mai usor.
Adolescenta: avand in spate experienta acumulata in anii anteriori, parte dintr-un mediu mai intim, cel al familiei, parte din mediul social (scoala, anturaj), cel/cea aflat,-a in aceasta gara a vietii incepe sa-si puna intrebari existentiale legate de viitorul sau, implicit de alegerea unei profesii. Aici intervin o serie de factori sociali, financiari, conditii care pot deschide sau, la fel de usor, inchide drumuri. E foarte important, in acest moment, sprijinul celor apropiati.
Ciclul adult: pentru a face o incadrare mai exacta, din punctul meu de vedere, este ceva ce incepe de la 24 de ani si tine pana la varsta legala, maxima de pensionare a unui om platitor de taxe si impozite. La cate modificari, completari, abrogari s-au tot facut in ultimii ani, nu mai stiu daca a ramas in jurul cifrei 65. In fine, e mai putin semnificativ. Important de scris e ca in perioada asta lucrurile incep sa se aseze (mentin totusi un ton rezervat), hotararile care se iau cantaresc din ce in ce mai greu, prin efectele sale, atat in ceea ce-l priveste pe om ca individ de sine statator, cat si in relatia cu tot ceea ce-l inconjoara si-l defineste in acelasi timp.
Batranetea: momentul in care tragem linii, dam sfaturi si bem multe cocktailuri.. de medicamente.
Chestii particulare
Le-am numit asa pentru ca ma voi reintoarce spre acele goluri lasate necompletate in randurile de mai sus. Le voi umple cu cateva idei vinovate de subiectivism.
V-am plimbat, in linii mari, prin cele cateva etape ale vietii, scriind mai mult la persoana a treia. Voi inchide cercul referindu-ma la mine in contextul creat de titlu..
Gasirea unui echilibru intre cele doua, task disponibil celor aflati in grupa mare a adultilor, a avut o rezolvare extrem de simpla in cazul meu si tine de o buna organizare a timpului, de un program fix la serviciu (o precizare: serviciu insemnand un loc de munca, in primul rand, si mai apoi cariera; vocatia e ceva mult peste cele doua), de stabilirea unor limite clare, dar nu extreme, de constientizarea rolului pe care il are familia.. Insa nu asta e cea mai mare dilema a vietii mele.. Ce vreau eu sa va fac sa intelegeti, in continuare, e ca, desi amandoua sunt intr-o continua interactiune, nu asupra frontierei dintre ele trebuie insistat atat de mult, care pe care se suprapune ca ore alocate intr-o zi, ci asupra echilibrului din interiorul lor. In momentul (nici eu nu am ajuns acolo, nu e ceva usor de realizat) in care voi reusi acest lucru, cu siguranta voi bate gongul victoriei, suficient de tare incat sa va cuprinda si pe voi, cei care ma cititi.
Articol scris pentru SuperBlog2012.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu